Parul este
format dintr-o parte numita tija, situata in afara epidermului, asezata oblic
fata de suprafata pielii, si o parte situata in dermul profund si hipoderm
numita radacina. Radacina se termina cu o formatiune sferica numita bulb care
cuprinde in interiorul sau tesut conjunctiv bogat vascularizat numit pupila. In
totalitate, radacina este invelita intr-o teaca de natura epiteliala si o teaca
de natura conjunctiva, care formeaza foliculul pilos.
Firele de par au
ca anexe glandele sebacee si cate un muschi erector (ridicator), ansamblu numit
aparat pilo-sebaceu.
Exista mai multe
tipuri de fire de par. La fat firul de par este scurt, subtire si
hipopigmentat, iar la adult se intilneste parul matur cu caracteristicile
dependente de rasa, sex, starea de sanatate si ereditate.
Dispozitia
firelor de par este de asemenea variabila, in pielea corpului exista intre
200—300 foliculi pilosi pe cm2 iar pe brate 40 foliculi pilosi pe cm2. Numarul
foliculilor, indiferent de regiune, este constant, in sensul ca fiecare
individ se naste cu un numar de foliculi, care vor fi activi sau inactivi la
adult.
Cresterea
parului, care se realizeaza numai in foliculii pilo-sebacei, se desfasoara cu
o viteza de 0,1—0,4 mm/zi. Aceasta crestere este dependenta de o serie de
factori: vascularizatia foliculilor, sistemul nervos vegetativ si central,
glandele corticosuprarenale, hipofiza si starea de functionalitate a glandelor
sebacee.
Firul de par are
o evolutie ciclica, cu perioade succesive de crestere si stagnare. In mod normal,
din pielea capului cad aproximativ 100 de fire de par pe zi. Atunci cind
foliculul pilos isi pierde vitalitatea, prin perturbarea sau alterarea papilei,
firul de par cade fara sa se mai regenereze.
